Azi cineva mi-a spus că arăt ca o doamnă.
Un bărbat.
Care nu mă mai văzuse pe viu de 10 ani.
Și pentru prima oară în cei aproape 40 de ani ai mei, chiar m-am simțit o doamnă.
O doamnă care, deși cu copilul de 2 ani după ea, iese la o terasă cu foști colegi de liceu.
O doamnă care s-a machiat și fionat în 10 minute și a fost chiar mulțumită de rezultat.
O doamnă care în momentul în care ieșea pe ușă și-a dat seama că a uitat să-și facă unghiile, dar nu a deranjat-o chestia asta.
O doamnă fără pălărie sau costum deux-pièces, îmbrăcată cu colanți și o chestie flu-flu pe deasupra, cu bijuterii din fimo primite de la sora ei cea dragă.
O doamnă care, pentru prima dată, nu se mai simte rătăcită în vârsta pe care o are.
Asta sunt eu, o doamnă de 39 de ani, 7 luni și 4 zile.
Peripeții de mamă singură 