Mi-am dorit mult să fac un Quiet Zone. Mă trezeam uneori pierdută în postările de pe grupurile de activități Montessori, urmărind diferite idei și căutând o soluție să încropesc și eu unul.
Dar stau într-o garsonieră. Spațiul e o mare problemă și fiecare amenajare trebuie gândită și răsgândită pentru că o mobilă mutată provoacă modificări în organizarea întregii camere.
Săptămâna trecută am făcut, însă, niște renovări destul de masive. Meșterul familiei a decis că e timpul să-mi îndeplinească planurile și mi-a renovat balconul, lărgind camera.
Dorința mea în toate modificările pe care le fac și le voi face în viitor e să ajung la un minimalism funcțional pentru o garsonieră în care locuiesc trei persoane de vârste și cu nevoi diferite. Renovarea balconului a fost primul pas. am profitat de ocazie să scap de niște mobilă inutilă căreia i-am făcut vânt fără regrete, inclusiv televizorului enorm care a decis brusc că nu mai funcționeze, spre marea mea bucurie.
Am rămas cu locul acesta unde am putut improviza ce mi-am dorit.
Am folosit:
-, o plapună veche, din aceea groasă, cu care nu se mai învelește nimeni de ani buni și ocupa loc aiurea în dulap. Am împăturit-o în două și am pus-o într-un cearșaf de o persoană (până îi fac o husă mai pe dimensiunile ei).
-Perne de diverse dimensiuni,
– carton pe pereți,
– o fostă boxă care a suferit mult în urma problemelor de anul trecut cu umezeala și mucegaiul (unul dintre motivele care au impus renovarea balconului). Am scos totul din ea și a rămas carcasa, pe care am curățat-o și am transformat-o în lădiță. Înăuntru am pus cărți, cutia cu instrumente muzicale și coșulețul cu creioane colorate și carioci.
– o instalație cu țurțuri, pe care cred că o schimb cu una mai luminoasă, ca să putem citi doar la lumina ei.
Eliza încă nu a văzut ce am meșterit eu ieri. David abia azi vine din vacanță.
Sunt curioasă cum vor reacționa.
Peripeții de mamă singură 