O ZI LUNGĂ ȘI TIHNITĂ

Mă trezesc la ora 5.

Gândesc: La naiba, e duminică, chiar nu puteam dormi și eu un pic mai mult?

Întuneric beznă în casă. Simt că Eliza nu doarme profund, dar mă ridic din pat și merg la baie. Când mă întorc, dau să intru în pat, dar parcă nu văd silueta Elizei. Aprind telefonul și, într-adevăr, copila lipsește. Unde să dispară pe întunericul ăsta și fără să scoată un sunet? Mă uit în jur și o văd, liniștită și somnoroasă, pe oliță. Îți dăduse jos scutecul și se așezase singură. După ce-și termină treaba, clipește de câteva ori somnoroasă, apoi mă duce în bucătărie, să-i dau de mâncare.

Of, copilă, la ora 5 tu vrei să mănânci?

Au rămas de ieri niște paste cu lapte. Copila e foarte încântată de ele.

Și așa începe ziua. Abia mai târziu, când văd că ceasurile din casă merg unul hăis și unul cea și nu se înțeleg deloc asupra orei, îmi dau seama seama că e ziua aceea din an când se revine la mult așteptata oră de iarnă.

Oooo, da, îmi zic. În sfârșit voi funcționa pe ora naturală, pe care organismul meu o iubește atât de mult.

Mă pregătesc de o zi lungă.

Am timp să fac bagajele (mergem la țară), spăl vasele, apuc chiar să strâng de prin casă cât timp copiii se joacă.

Plecăm apoi la Crăcăoani. Întotdeauna în duminica asta din an îmi amintesc cuvintele unui coleg de facultate: la noi mulți sunt plecați în străinătate, spunea el. Nu prea vin ei la aniversări, poate nici de Crăciun sau Paști. Dar de hram nu lipsește unul.

Așa și noi, ne grăbim la hram.

Bucurie mare pe copii, mai ales că e o zi călduroasă, numai bună de zbânțuială. Mănânc cam mult. De aproape două luni de când lucrez cu program fix, mi-am modificat programul de masă și mănânc mult mai puțin decât înainte. Nu mai am timp de ronțăieli aiurea, mesele sunt fix cât îmi trebuie să-mi tracă foamea.

Ei bine, acum mă îndop din toate: salată boeuf, răcituri, ciorbă, sarmale, cozonac, toate stropite de must dulce și aromat.

Bineînțeles că stomacul meu se resimte și mă admonestează. Mă cuprinde așa o moleșeală încât nici puiul de somn pe care apuc să-l prind cât își găsesc copiii de joacă în curte nu mă ajută prea mult.

Când mă trezesc, văzând cât de cald e, scot copiii la apă.

 

20181028_153735

Bucurie mare. Echipați cu cizmulițe de cauciuc, se bălăcesc în Cracău până li se face frig. Îi duc apoi în casă, îi schimb și, pentru că e prea târziu ca Eliza să mai doarmă de prânz, îi scot la o plimbare până la magazin.

20181028_160624

Ne întoarcem acasă și ne bucurăm de o seară liniștită, cu alergări după găinile care au evadat din împrejmuirea lor, cu cățărări pe butuci și altele asemenea.

20181028_170439

20181028_172742

A fost o zi lungă, pe care am gustat-o din plin, o zi în care ne-am bucurat unii de ceilalți.

Voi ce-ați făcut în cea mai lungă zi din an?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s