40

48427704_215328059343936_4108172790270525440_n

Anul acesta a fost un an al contrastelor. Pe cât de greu și deprimant a început, pe atât de liniștit și plin de speranță se termină.

Anul acesta a fost un an al durerilor de cap. Au început în aprilie, cu mai multe infecții la măsele. Dureri oribile, care abia treceau cu medicamente și care m-au urmărit până de curând. Le-am înțeles. Știu bine ce conflicte emoționale am rezolvat în aprilie și de ce au apărut infecțiile astea toate deodată, așa că nu m-am speriat foarte tare. Am început tratamentele pe rând, în funcție de cum am putut să le plătesc, iar acum sunt bine. Mai am de rezolvat câteva probleme dentare, dar durerile au trecut.

Anul acesta a fost un an în care am început să mă iubesc așa cum sunt. Pentru că a trecut ceva timp de când mi se spunea constant că sunt grasă și dezgustătoare, am început să mă liniștesc în privința asta. M-am eliberat de obsesia urâțeniei corpului meu și am început să-l iubesc așa cum este. I-am cumpărat haine în care să se simtă comod, fără să mă mai cramponez de L-ul sau chiar XL-ul de pe etichetă, nu mi-a mai fost rușine nici cu burta mea mare, nici cu șoldurile mele generoase, nici cu obrajii dolofani. Oamenii care mă iubesc oricum văd dincolo de detaliile fizice.

Anul acesta a fost anul în care am început să lucrez ceea ce mă bucură. Mi-am dorit mult să ajung aici, lucrez cu oameni potriviți sufletului meu, oameni care mă doresc în echipa lor, mă apreciază și mă stimulează să-mi depășesc limitele. Încă o piesă din puzzle-ul vieții mele s-a așezat la locul ei.

Anul acesta am început să slăbesc. Nu, nu fac nimic special pentru asta. Nu țin dietă, nu fac sport. E drept, fac zilnic mișcare pe fond de Țop iepurașilor, țop, țop, țop! și altele asemănătoare. Dar nu mișcarea asta îmi elimină din kilograme, ci faptul că sunt împăcată cu mine, mă simt mai fericită, mai împlinită, mai odihnită decât atunci când, în ciuda dietelor și sportului, acumulam kilograme. Din septembrie, de când am început să lucrez la grădiniță, nu mai simt nevoia să mănânc în exces, nu mai am nevoie de dulciuri cu nemiluita, nu mai salivez în fața fiecărei vitrine cu produse de patiserie. Mănânc mai variat și mai puțin, pentru că nu mai am nevoie să mănânc mult. Drept consecință, am slăbit 6 kg. Nu e mult, nu e spectaculos, sunt încă supraponderală. Au început, totuși, să mi se contureze pomeții obrajilor, bluzele nu mai stau lipite pe burtă, am scăzut o mărime la blugi. Pentru mine toate astea sunt realizări care îmi dau o stare de bine, iar asta e tot ce contează.

Anul acesta am conceput mai multe proiecte. Urmează să le lansez rând pe rând, când pun la punct ultimele detalii. Mă mișc greu, cu pași de melc mahmur, dar mă mișc. După ani în care ți-ai ținut în frâu imaginația și creativitatea, din lipsă de bani și de mediu care să te stimuleze, e greu să pui în practică tot ce visezi. Încet, încet, ies din starea aceea de neputință. Proiectele se conturează, treptat apare și mediul favorabil pentru a le aplica. Vom vedea ce va fi în viitor.

Circula de curând pe Facebook o vorbă. Cică viața unei femei începe la 40 de ani. Până atunci e doar doar muncă de cercetare. Cam asta simt și eu azi. Abia acum încep să mă simt confortabil cu viața mea, să știu ce-mi doresc de la ea și să acționez în consecință.

Iubesc anul acesta. A început în întuneric și se termină în lumină. Vă doresc și vouă să găsiți în voi lumina cu care să vă luminați viața.

 

 

4 gânduri despre „40

  1. Nu e usor nici sa fii slab.Primesc des observatii fara bun simt legate de silueta mea desi am o greutate constanta de 2 ani incoace(si nu’s anorexica ).Culmea e ca eu ma simt f bine in pielea mea in ciuda insistentelor celorlalti de a ma face sa ma simt intr’un anume fel.Le ascult “glumele” dar nu inteleg motivul .Oricum o dai,gura lumii nu o poti astupa.Felicitari pt realizarile anului acestuia si la cat mai multe in cel ce v’a urma!

    Apreciază

    1. Nici eu nu înțeleg de ce preocuparea asta a altora despre aspectul celorlalți. Dacă un om este mai gras sau mai slab, este ceva legat de propriile conflicte interioare și nu-i cazul să vii să mai creezi și tu alte conflicte. Și sunt unii oameni atât de frumoși care suferă din cauza unor remarci care se vor binefăcătoare dar care rănesc foarte, foarte mult!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s