I STAND ALONE (NOT ANYMORE)

Astăzi mi-a apărut în minte acest cântec.

L-am distribuit de multe ori de-a lungul anilor. Textul reprezenta mult din ceea ce eram atunci și de fiecare dată când îl ascultam prindeam puteri, simțeam că pot face un pas și încă unul pe drumul pe care mi-l alesesem. Da, eram singură, dar nici nu căutam neapărat persoane cu care să-mi împart viața. Ba chiar nu îmi era confortabil când cei din jur îmi arătau că mă prețuiesc,. Cumva nu mă simțeam încă vrednică de acea prețuire. Pentru că eu însămi nu mă prețuiam încă pe deplin. Dar lucram la asta. Știam că singurătatea mea era doar o fază a vieții și eram încrezătoare în puterile mele de a trece cu bine prin acea perioadă. Zi de zi aflam lucruri noi despre mine, despre ceea ce doream să devin, zi de zi mă construiam tot modificând tiparele vechi. Încă mai construiesc. E un proces care nu se va termina niciodată.

Azi, ascultând acest cântec, am avut o revelație: nu mai sunt singură. Chiar nu mă mai simt singură. Am mereu în jur persoane a căror disponibilitate de a-mi fi prieteni și de a mă prețui nu mă mai stânjenește. Când am o problemă știu că pot suna oricând să cer ajutor și cineva mă va îndruma. Când sunt abătută observă mereu cineva și primesc zâmbete și încurajări. Ceea ce am oferit în trecut celor care aveau nevoie de mine, uneori chiar cu prețul unor critici dureroase, acum se întoarce prin sprijinul și prețuirea celor care-mi sunt aproape.

Prin această revelație, azi am mai lăsat în urmă o bucată din trecut și am mai făcut un pas pe drumul acesta care parcă e zi de zi tot mai însorit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s