43

Până anul acesta, de ziua mea intram într-o stare de izolare. Nu voiam să sărbătoresc, voiam să fiu singură, să pictez, să croșetez, să fac ce nu reușeam în timpul anului din cauza programului aglomerat și al oboselii.

Anul trecut, așa cum am povestit, Dumnezeu mi-a dăruit o sărbătoare pe cae nu mi-am dorit-o, dar de care m-am bucurat din plin.

Anul acesta am spus că vreau să ies din carapace. Plănuiam să merg la prietena mea, măicuța Macaria de la Mănăstirea Brădițel. Mi-e dor de ea și de locurile acelea de poveste. Trebuia să le iau și pe mama și pe bunica și să mergem împreună acolo, urmând să petrec restul zilei și noaptea la căsuța noastră de la țară.

Se pare că Dumnezeu are iarăși altceva în plan pentru mine, deoarece a nins toată noaptea. Cu mașina mea nu mă bizui să traversez pădurea până la Brădițel. Poate reușim, totuși, să megem la căsuță. Mama ne așteaptă cu foc în sobă și mere coapte în rolă.

Totuși, despre altceva voiam să vorbesc azi. Ca de obicei, de ziua mea fac bilanțul anului iar anul acesta a fost unul spectaculos.

Anul acesta viața mea s-a desfășurat pe două planuri care s-au intersectat foarte puțin. Niciodată nu m-am simțit împărțită astfel, între ceea ce eu am numit până la urmă două realități complet diferite. Mă simt, așa cum nici în filme nu prea se poate, ca și cum aș fi în două locuri în același timp iar aceasta îmi dă o stare de nedumerire pentru că trebuie să țin pasul cu ce se întâmplă în două lumi.

Pe de o parte e nebunia cu pandemia, cu discuțiile aprinse despre măsurile cele mai bune pentru a o combate, cu resticții mai mult sau mai puțin justificate. Nu voi insista asupra acestei realități, o cunoaștem cu toții. Acolo viața parcă s-a oprit în loc de 2 ani, parcă nu e loc de evoluție spre ceva bun, spre ceva care să-ți înalțe sufletul.

Pe de altă parte e tot ce am realizat anul acesta atât prin propriile puteri cât și prin ajutorul enorm pe care l-am primit de la rude, prieteni, colegi. Viața mea privată și profesională e într-un constant urcuș și parcă pe zi ce trece prind aripi și mi se confirmă că sunt omul potrivit în viața celor cu care mă intersectez.

Am luat 2 examene. Mulți mi-au spus că vor fi examene grele. Le-am abordat fără frică, în ideea de a face tot ce-mi stă în puteri și de a le considera doar o experiență e viață. Le-am luat.

Împeună cu mama mea am cumpărat o casă. Casa visurilor mamei care, treptat, au devenit și visurile mele. Avem acum colțișoul nostu de rai pe care îl vom transforma într-un colț de rai și pentru alții care vor dori să ne treacă pragul. Este o energie atât de bună în locul acela și parcă orice am lucra acolo se transofrmă în ceva bun și frumos. Cumva simt că sufletele celor care au muncit ani de zile să construiască tot ce avem noi acum încă ne veghează și au grijă de noi. Asta și pentru că noi prețuim fiecare lucru pe care ni l-au lăsat, fiecare colțișor din locul acela. Le suntem recunoscătoare pentru munca lor de o viață și ne străduim să o continuăm fără să stricăm ce au clădit ei.

Anul acesta s-au legat strâns relațiile din grupul de familii monoparentale din Piatra Neamț. Suntem o gașcă hazlie și săritoare, ne întâlnim cât putem de des, ne oferim pauze in iureșul zilnic iar copiilor prilejuri de joacă cu prieteni noi. Pentru mine sunt foarte importanți acești oameni. Sunt cei care știu din proprie experiență cum te simți când ai sufletul varză și încerci din răsputeri să-l pui la loc bucată cu bucată.

Despre școală ce să mai spun? Dumnezeu m-a binecuvântat nu cu o echipă ci cu o mare familie, începând cu colegii și teminând cu părinții copiilor din grupa mea. Fiecare om cu care lucrez acolo are un loc special în inima mea. Iar eu sunt specială în inimile lor. Vă doresc să simțiți și voi asta la locurile voastre de muncă. E o experiență cu adevărat înălțătoare.

Azi împlinesc 43 de ani. E o vârstă pe care nu o simt. Mi se pare că încă sunt mică, naivă și neștiutoare într-ale vieții pentru a avea atât de mulți ani. Pe de altă parte, cred că e bine să simți că viața nu se apopie de final, că încă mai ai de învățat și de trăit fumos și că fiecae an care se adună îți deschide noi pespective.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s