TORTUL ELIZEI

Haideți să vă spun despre tort, pentru că e de departe cea mai gustoasă prăjitură pe care am făcut-o până acum.

Nu sunt o bucătăreasă prea bună. Nu îmi place în mod deosebit să gătesc iar când o fac, e pe repede înainte și doar dacă e musai. Copiii oricum preferă mâncare făcută rapid, așa că nu mă chinui prea mult să bucătăresc.

Totuși, din când în când, dacă sunt destul de relaxată încât să pot acorda atenție rețetelor, îmi iese bună și mâncarea mai complicată.

Cu tortul am prins curaj în toamnă. Pregăteam un eveniment cu familiile copiilor din clasa mea și totul era pus la punct în afară de partea dulce. Mai erau 3 zile și încă nu ne hotărâsem ce să luăm. Atunci am avut un moment de „Și eu pot” și am decis să fac eu două torturi.

În trecut îmi ieșiseă frumoase și gustoase torturile curcubeu, așa că am repetat experiența schimbând destul de mult rețeta. Nu a ieșit niciun curcubeu, dar atât copiii cât și părinții au mâncat cu poftă și încă mai sunt unii care pomenesc torturile alea.

Așa că de ziua Elizei am decis să fac tot eu tortul și, pentru că iar s-a mâncat fără comentarii ba chiar s-a cerut și a doua porție pe alocuri, am spus că poate vreți să aflați și voi cum l-am făcut.

Tortul meu curcubeu presupune trei blaturi și trei creme.

Blaturile:

Pentru blaturi am folosit rețeta de tort cu morcovi. Am preferat-o pe cea a Laurei Adamache pentru că ce am gătit până acum din rețetele ei mi-a ieșit mereu bine. Am folosit mai puțin zahăr decât scrie în rețetă. Cam 150-170gr în loc de 250gr.

Blatul portocaliu l-am făcut cu morcovi. Ar fi mers mai mulți, nu prea se vede portocaliul. I-am blenduit cât am putut, împreună cu ouăle și uleiul și zahărul, să iasă compoziția cât mai cremoasă, să nu ne rămână printre dinți vreo bucată de morcov mai mare. În rest, am urmat indicațiile din rețetă.

Pentru blatul mov, am pus afine în loc de morcovi. Ar fi mers mai multe, dar nu am mai avut. În plus, am lăsat prea mult blatul în cuptor și era să se facă maroniu.

Pentru blatul verde, cel pe care l-am nimerit cel mai bine la culoare, am folosit spanac. La fel ca la blatul portocaliu, am blenduit bine spanacul. Am pus rotocoalele de spanac pe rând, până am obținut culoarea dorită. La copt s-a mai intensificat.

Și cam asta e cu blaturile. După ce s-au răcit le-am tăiat în trei straturi. Câte un strat din fiecare blat l-am folosit la tortul Elizei. Restul straturilor le-am puis la congelator. Mai am de 2 torturi.

Le-am însiropat cu compot de ananas în care am pus diverse arome.

Cremele:

Dacă în trecut mă chinuiam să fac cremă de vanilie, acum m-am boierit și am preferat varianta mai simplă, a cremei cu frișcă vegetală și mascarpone. o cutie de 250g mascarpone și o cutie de 500 m frișcă. Am folosit și un pliculeț de întăritor de frișcă, dar nu știu cât de relevant a fost.

Am mai folosit diverse arome și zahăr pudră, toate după cum mi s-a părut mie că e necesar.

Pentru crema albastră, am pus gem de afine. A ieșit un lila. Pentru o culoare mai intensă, ar fi mers mai mult gem.

Pentru crema galbenă, am folosit gem de caise și un pic de turmeric. Ar mai fi mers turmeric, să fie culoarea mai intensă.

Pentru crema roșie am folosit gem de căpșuni. Și aici ar fi mers mai mult gem.

Am asamblat totul, apoi Eliza a avut mână liberă să orneze cum a crezut de cuviință.

Nu știu cum vă sună vouă povestirea mea, dar vă spun că toată combinația asta de gusturi, de la dulce la acrișor, plus aromele, este absolut divină. Curcubeu pe cerul gurii cum spunea cineva care a gustat din tort. Și e mai bun după două zile.

Menționez că nu m-am stresat să respect întocmai cantitățile. Nu a ieșit impecabil ca torturile de coferăărie sau ca cele pe care le fac fetele specializate în cofetărie, dar a fost foarte bun. Mai fac.