URME PE NISIP

Se spune că într-o noapte, un om a visat că străbătea o plajă împreună cu Dumnezeu. La fiecare pas apăreau pe cer imagini din viaţa lui. Şi, cu fiecare imagine, pe nisip apăreau două rânduri de urme: un rând lăsat de paşii lui, altul lăsat de paşii lui Dumnezeu. Omul privi paşii de pe nisip şi observă ceva ciudat. Văzu că adeseori pe nisip apărea doar un singur rând de urme, iar celălalt dispărea. Şi asta se petrecea tocmai în momentele cele mai grele ale vieţii lui. Descoperirea aceasta l-a tulburat cumplit şi, plângând, L-a întrebat pe Dumnezeu, care-l însoţea:
„– Doamne, mi-ai spus că de vreme ce m-am hotărât să Te urmez, vei merge cu mine până la capăt! Dar, uite, tocmai în clipele cele mai grele din viaţa mea văd un singur rând de urme, ceea ce înseamnă că Tu tocmai atunci m-ai părăsit!“
Şi Dumnezeu i-a răspuns:
„– Copilul meu drag! Eu te iubesc şi nu te-am părăsit nici chiar în momentele cele mai cumplite ale vieţii tale. Acolo unde vezi un singur şir de urme, să ştii că te-am purtat în braţe…, iar urmele ce le vezi, ale Mele sunt!“

Așa m-am simțit eu aproape tot anul care a trecut: purtată în brațe de Dumnezeu.

A fost un an greu, mai ales pe plan financiar. La scumpirile care m-au destabilizat foarte mult s-au adăugat nevoile copiilor: meditații, extrașcolare, cheltuieli medicale sau cu mașina. Pfff, nici nu vreau să-mi mai amintesc câte jonglerii a trebuit să fac, iar când mintea ți-e preocupată de dificultăți financiare, ușor ușor se degradează și corpul.

Îmi amintesc cât de greu am decis să-mi mai iau un job (al treilea).  Am oscilat mult nu pentru că mi-e teamă de muncă, ci pentru că știu cum e să ajungi la extenuare fizică. Am mai trecut prin asta, cunosc fiecare simptom al ei.

Dar Dumnezeu m-a purtat în brațe. Mi-a scos în cale un job care să mi se potrivească la fel de mult ca școala. Da, sunt obosită, dar de data aceasta nu mai sunt extenuată. Munca pe care o fac mă bucură, mă mângâie, îmi umple goluri atât financiare cât și emoționale iar asta mă ajută și să rezist fizic.

Dumnezeu m-a purtat în brațe aproape tot anul care a trecut. M-a înconjurat de copii în toate activitățile mele, iar copiii au un dar fantastic de a înmulți energia pe care o investești în ei.

Dumnezeu m-a purtat în brațe în 2023 și prin intermediul echipelor din care fac parte. El lucrează prin oameni, nu? Vă doresc tuturor să trăiți măcar o dată în viață bucuria de a merge la serviciu cu nerăbdarea de a întâlni oamenii cu care lucrați. Să plecați de acasă cu lacrimi în ochi de neputință și să vi se însenineze întreaga ființă la primul “Bună dimineața” pe care vi-l adresează colegii.

Dumnezeu m-a purtat în brațe anul care a trecut și întărind prietenii. Acum 8 ani El m-a așezat în micuța comunitate a cartierului în care locuiesc. Nu doar David și Eliza și-au găsit prieteni buni printre copiii din cartier. Și eu am legat relații cu părinții prietenilor lor. Este atât de liniștitor să știi că ai cu cine schimba o vorbă, să știi că nu ești singur, să ai în jur oameni pe care te poți baza când ai o nevoie și care apelează la tine când simt  că îi poți ajuta.

Am intrat în 2024 lin, blând, cu un plan, dar fără pretenții prea mari. Știu că sunt într-un loc bun pe toate planurile și știu că nu sunt singură.

Vă doresc să simțiți și voi la fel.